Verde/Despre normalitate

Ce e normalitatea? Habar n-am.

Normal e să fim diferiţi.Normal e să avem multe în comun.Normal e să putem comunica, să facem schimb.

Normalitatea medicală face inventarul celulelor, numără globulele, ne închide-n tabele şi ne transform-n grafice, normalitatea în mediul social ne raportează la legi şi reguli [adică norme :P] pe care trebuie să le respectăm pt. a ne asigura convieţuirea şi comodităţile.

Normalitatea la mine-n birou e plină de hârţoage, apoi am o normalitate de w-end şi o alta pt. restul săptămânii, una pt. concedii şi o alta pt. restul anului, mi se pare normal să le vorbesc unor oameni din prima cu 'tu', iar faţă de alţii mi se pare normal să păstrez distanţa ori să vreau s-o păstrez şi aşa mai departe.

Unele lucruri care mi se par azi normale, altădată nici nu existau printre preocupările ori activităţile mele, lucruri pe care cândva le consideram extraordinare, azi mi par fireşti.Le-a venit rândul să intre în ‘normalitatea mea’.

Normalitatea îmi pare mai degrabă un ‘cadru’ în care din mers, în evoluţie, se articulează relaţii, diferite tipuri de interacţiuni, comportamente, atitudini, repere, astfel că ‘locul comun’ al normalităţii poate fi, sub acest aspect, sfera acelor nevoi, dorinţe, aspiraţii care apar sub o formă sau alta în ‘inventarul personal’ al fiecărui om.

E normal să vrem un acoperiş deasupra capului, e normal să ne potolim foamea, setea, e normal îmbătrânim şi aşa mai departe.

Fără normalitate n-ar exista substantivul comun, numitorul comun.
Sigur, pt. a ajunge la numitorul comun, unele fracţii se amplifică, iar altele se simplifică, dar numai aşa se pot compara, aduna şi scădea.

Când e vorba de creativitate şi de idei îndrăzneţe, de curaj şi pionierat, normalitatea este, vorba lui Whoopi Goldberg, nimic mai mult decât un ciclu complet al maşinii de spălat.

Dali a zis o vorbă care-mi place:’Singurul lucru care mă deosebeşte de un nebun este acela că nu sunt nebun'. A fost un tip genial, un excentric, conştient de ceea ce este şi reprezintă, dar reperele lui nu s-au rupt de rădăcini, de ceea ce e comun tuturor.

Normalitatea e verde.Culoarea pentru care ochiul omului are cea mai mare sensibilitate.

Dar nu poţi să preverzi cum vede fiecare verdele.Dacă-i spui unui daltonist verde-n faţă, o să vadă roşu-n faţa ochilor.Şi nu e deloc anormală reacţia, nu-i aşa? :D