11 December 2010
02 December 2010
Avem de toate :)
21 November 2010
Franje
18 November 2010
Semn de carte
02 November 2010
Între paranteze
25 October 2010
17 October 2010
Franje
16 October 2010
28 August 2010
27 August 2010
Franje
23 August 2010
21 August 2010
20 August 2010
16 August 2010
14 August 2010
12 August 2010
11 August 2010
10 August 2010
31 July 2010
24 July 2010
12 July 2010
07 July 2010
Spectrul politic
Când partidele se iubesc, nu se poate spune că ‘arderea’ e la nivel de doctrine şi că ‘îmbrăţişarea’ vizează părţile compatibile şi reciproc tentante, ci e doar o scenă din piesa cu multe acte ‘Resorturile afective ale politicului’, şi anume scena în care personajele îşi iubesc slăbiciunile.
Din acest motiv, îmbrăţişarea poate părea aproape pasională, parţial cu rol de protecţie/susţinere şi tot parţial (adică restul până la 1) în ideea că doar-doar îşi va pierde careva (mereu celălalt) respiraţia/echilibrul, fie şi temporar, sau va răspunde chemării iubitoare cu un uşor leşin patetic ori cu o lacrimă în gene, pentru care să se ofere rapid o terţă batistă –de regulă mică, dar emancipată şi gata pregătită pt o respiraţie europeană, ori o batistă mai puţin sofisticată, dar mare cât simpatia unei părţi a electoratului.
Apoi urmează/continuă (re)cunoaşterea reciprocă, întotdeauna plină de neprevăzut, dar cu atât mai intensă, micile drăgălăşenii şi surprize, ziua - plimbări cu barca şi înot sincron, noaptea - furtunoase aventuri în cluburi, dimineţi umpic mahmure, prânzuri copioase şi seri sclipicioase, discuţii discrete privind zestrea şi schimbările spectaculoase ce se prefigurează în Codul civil şi-n cel al familiei privind regimul juridic al bunurilor soţilor - ah, logodna, cu artificii şi porumbei, apoi schimb de bilete, de scrisori, de poze, de amintiri.
La nivel de limbaj, ‘politic’ e un cuvânt echivoc şi androgin, utilizat atât la masculin, cât şi la feminin, iar la nivel de calificare, nu există fenomene politice prin natura/esenţa lor.
Altfel spus, nici un fapt nu este politic ab initio.Dar într-o (bună) zi, poate să devină.
Deşi una din definiţiile politicii pune semnul egal între aceasta şi arta de a guverna în vederea binelui public, în realitate, când e vorba de efectele politicului, ‘Nu se ştie cât sânge costă’.
Teoria spune că în ciuda neajunsurilor, nu ne putem lipsi de politică, deoarece ea e sistemul de reglare în orice societate în care există relaţii conflictuale.
La noi politica se străduieşte din răsputeri să devină un sistem de dereglare generală, iar teoria n-are decât să plângă cu ochii la mărgelele ouate de găina guvernamentală în cuibarul naţional.
Din acest motiv, îmbrăţişarea poate părea aproape pasională, parţial cu rol de protecţie/susţinere şi tot parţial (adică restul până la 1) în ideea că doar-doar îşi va pierde careva (mereu celălalt) respiraţia/echilibrul, fie şi temporar, sau va răspunde chemării iubitoare cu un uşor leşin patetic ori cu o lacrimă în gene, pentru care să se ofere rapid o terţă batistă –de regulă mică, dar emancipată şi gata pregătită pt o respiraţie europeană, ori o batistă mai puţin sofisticată, dar mare cât simpatia unei părţi a electoratului.
Apoi urmează/continuă (re)cunoaşterea reciprocă, întotdeauna plină de neprevăzut, dar cu atât mai intensă, micile drăgălăşenii şi surprize, ziua - plimbări cu barca şi înot sincron, noaptea - furtunoase aventuri în cluburi, dimineţi umpic mahmure, prânzuri copioase şi seri sclipicioase, discuţii discrete privind zestrea şi schimbările spectaculoase ce se prefigurează în Codul civil şi-n cel al familiei privind regimul juridic al bunurilor soţilor - ah, logodna, cu artificii şi porumbei, apoi schimb de bilete, de scrisori, de poze, de amintiri.
La nivel de limbaj, ‘politic’ e un cuvânt echivoc şi androgin, utilizat atât la masculin, cât şi la feminin, iar la nivel de calificare, nu există fenomene politice prin natura/esenţa lor.
Altfel spus, nici un fapt nu este politic ab initio.Dar într-o (bună) zi, poate să devină.
Deşi una din definiţiile politicii pune semnul egal între aceasta şi arta de a guverna în vederea binelui public, în realitate, când e vorba de efectele politicului, ‘Nu se ştie cât sânge costă’.
Teoria spune că în ciuda neajunsurilor, nu ne putem lipsi de politică, deoarece ea e sistemul de reglare în orice societate în care există relaţii conflictuale.
La noi politica se străduieşte din răsputeri să devină un sistem de dereglare generală, iar teoria n-are decât să plângă cu ochii la mărgelele ouate de găina guvernamentală în cuibarul naţional.
05 July 2010
Verde/Despre normalitate
Ce e normalitatea? Habar n-am.
Normal e să fim diferiţi.Normal e să avem multe în comun.Normal e să putem comunica, să facem schimb.
Normalitatea medicală face inventarul celulelor, numără globulele, ne închide-n tabele şi ne transform-n grafice, normalitatea în mediul social ne raportează la legi şi reguli [adică norme :P] pe care trebuie să le respectăm pt. a ne asigura convieţuirea şi comodităţile.
Normalitatea la mine-n birou e plină de hârţoage, apoi am o normalitate de w-end şi o alta pt. restul săptămânii, una pt. concedii şi o alta pt. restul anului, mi se pare normal să le vorbesc unor oameni din prima cu 'tu', iar faţă de alţii mi se pare normal să păstrez distanţa ori să vreau s-o păstrez şi aşa mai departe.
Unele lucruri care mi se par azi normale, altădată nici nu existau printre preocupările ori activităţile mele, lucruri pe care cândva le consideram extraordinare, azi mi par fireşti.Le-a venit rândul să intre în ‘normalitatea mea’.
Normalitatea îmi pare mai degrabă un ‘cadru’ în care din mers, în evoluţie, se articulează relaţii, diferite tipuri de interacţiuni, comportamente, atitudini, repere, astfel că ‘locul comun’ al normalităţii poate fi, sub acest aspect, sfera acelor nevoi, dorinţe, aspiraţii care apar sub o formă sau alta în ‘inventarul personal’ al fiecărui om.
E normal să vrem un acoperiş deasupra capului, e normal să ne potolim foamea, setea, e normal îmbătrânim şi aşa mai departe.
Fără normalitate n-ar exista substantivul comun, numitorul comun.
Sigur, pt. a ajunge la numitorul comun, unele fracţii se amplifică, iar altele se simplifică, dar numai aşa se pot compara, aduna şi scădea.
Când e vorba de creativitate şi de idei îndrăzneţe, de curaj şi pionierat, normalitatea este, vorba lui Whoopi Goldberg, nimic mai mult decât un ciclu complet al maşinii de spălat.
Dali a zis o vorbă care-mi place:’Singurul lucru care mă deosebeşte de un nebun este acela că nu sunt nebun'. A fost un tip genial, un excentric, conştient de ceea ce este şi reprezintă, dar reperele lui nu s-au rupt de rădăcini, de ceea ce e comun tuturor.
Normalitatea e verde.Culoarea pentru care ochiul omului are cea mai mare sensibilitate.
Dar nu poţi să preverzi cum vede fiecare verdele.Dacă-i spui unui daltonist verde-n faţă, o să vadă roşu-n faţa ochilor.Şi nu e deloc anormală reacţia, nu-i aşa? :D
Normal e să fim diferiţi.Normal e să avem multe în comun.Normal e să putem comunica, să facem schimb.
Normalitatea medicală face inventarul celulelor, numără globulele, ne închide-n tabele şi ne transform-n grafice, normalitatea în mediul social ne raportează la legi şi reguli [adică norme :P] pe care trebuie să le respectăm pt. a ne asigura convieţuirea şi comodităţile.
Normalitatea la mine-n birou e plină de hârţoage, apoi am o normalitate de w-end şi o alta pt. restul săptămânii, una pt. concedii şi o alta pt. restul anului, mi se pare normal să le vorbesc unor oameni din prima cu 'tu', iar faţă de alţii mi se pare normal să păstrez distanţa ori să vreau s-o păstrez şi aşa mai departe.
Unele lucruri care mi se par azi normale, altădată nici nu existau printre preocupările ori activităţile mele, lucruri pe care cândva le consideram extraordinare, azi mi par fireşti.Le-a venit rândul să intre în ‘normalitatea mea’.
Normalitatea îmi pare mai degrabă un ‘cadru’ în care din mers, în evoluţie, se articulează relaţii, diferite tipuri de interacţiuni, comportamente, atitudini, repere, astfel că ‘locul comun’ al normalităţii poate fi, sub acest aspect, sfera acelor nevoi, dorinţe, aspiraţii care apar sub o formă sau alta în ‘inventarul personal’ al fiecărui om.
E normal să vrem un acoperiş deasupra capului, e normal să ne potolim foamea, setea, e normal îmbătrânim şi aşa mai departe.
Fără normalitate n-ar exista substantivul comun, numitorul comun.
Sigur, pt. a ajunge la numitorul comun, unele fracţii se amplifică, iar altele se simplifică, dar numai aşa se pot compara, aduna şi scădea.
Când e vorba de creativitate şi de idei îndrăzneţe, de curaj şi pionierat, normalitatea este, vorba lui Whoopi Goldberg, nimic mai mult decât un ciclu complet al maşinii de spălat.
Dali a zis o vorbă care-mi place:’Singurul lucru care mă deosebeşte de un nebun este acela că nu sunt nebun'. A fost un tip genial, un excentric, conştient de ceea ce este şi reprezintă, dar reperele lui nu s-au rupt de rădăcini, de ceea ce e comun tuturor.
Normalitatea e verde.Culoarea pentru care ochiul omului are cea mai mare sensibilitate.
Dar nu poţi să preverzi cum vede fiecare verdele.Dacă-i spui unui daltonist verde-n faţă, o să vadă roşu-n faţa ochilor.Şi nu e deloc anormală reacţia, nu-i aşa? :D
24 June 2010
23 June 2010
York 7
'Bootham Bar gatehouse stands on the site of the old Roman entrance into the city of York, The Porta Principalis.It contains some of the oldest stone work in the city walls complex, some of the building dating to the 11th century.
The gateway was rebuilt extensively in the 14th century, and again during the 19th century, although, as stated before, much of the original stone work is incorporated into the body of the structure.'
'The pepper pot turrets at the top of the gatehouse were added during the 1800's and are therefore not part of the original structure.'
The gateway was rebuilt extensively in the 14th century, and again during the 19th century, although, as stated before, much of the original stone work is incorporated into the body of the structure.'
'The pepper pot turrets at the top of the gatehouse were added during the 1800's and are therefore not part of the original structure.'
22 June 2010
Expressing Yourself
Just married :)
'A long marriage is two people trying to dance a duet and two solos at the same time.'
Anne Taylor Fleming
Valabil pt Just married din dragoste – cam aşa se proiectează ei în viitorul comun, şi valabil pt orice relaţie de cuplu ca idee de comunicare ideală în condiţii de empatie şi înţelegere profundă a condiţiei celuilalt.Conservă ceea ce-i aduce pe cei doi împreună.Conservă libertatea de-a veni.Componentele emoţionale sunt cele care asigură în cea mai mare măsură stabilitatea cuplului.
Valabil în căsătorie atâta timp cât există comunicare reală şi la nivelul lui ‘a simţi’, câtă vreme există capacitate, disponibilitate şi resurse pt a construi permanent relaţia sub acest aspect.
Dacă la un moment dat, din nu contează ce motive, se estompează, se prăfuiesc ori dispar componentele emoţionale din dialogul cuplului, căsătoria poate subzista pt că stabilitatea ei e asigurată şi de elemente care nu presupun un transfer emoţional autentic.
Responsabilitatea şi grija comună pt copii, solidaritatea, averea comună, dependenţa financiară a unui soţ de celălalt sau alte tipuri de dependenţe, conservarea unui status social şi alte asemenea articulează ‘sistemul’ permiţându-i supravieţuirea.
Pe fondul evenimentelor ce animă viaţa cotidiană, aceste componente pot juca rol de catalizator favorizând şi comunicarea afectivă sau pot accentua decalajul emoţional după modelul ‘distanţa nu e mare, dar prăpastia e adâncă’.
O rutină convenabilă, blazarea emoţională, comodităţile, interesele comune sau convergente, responsabilităţile care presupun amprentă morală sau proiectare socială, compromisurile ce par rezonabile în raport cu variantele de mare mobilizare personală, percepţiile cu privire la propria persoană, la trecutul comun şi viitor pot da reperele unui ‘palier’ de coexistenţă în care bioritmul cuplului e rezultatul unei adunări, nu al unei interferenţe.
Căsătoria e o instituţie.Teoretic, minunată.Practic, de la caz la caz.
Subscribe to:
Posts (Atom)
Strada ca o iluzie/The street as an illusion
pe Liternet.ro I make movies in my head about what some people who pass me on the street are thinking. I don't know them and yet I wa...
-
pe Liternet.ro I make movies in my head about what some people who pass me on the street are thinking. I don't know them and yet I wa...