Despre unele gânduri

M-a trezit la 8 fix un gând, ca un deşteptător.

Am făcut câteva poze cu norii cât încă erau somnoroşi şi puţin nedumeriţi de răsărit şi m-am gândit la gândul acela, fără să-l pierd din vedere.
Am avut aceeaşi senzaţie plăcută de surpriză pe care o am când după ce fac o poză pe care o determină un impuls inexplicabil, mă uit la ea şi realizez motivul profund pentru care am capturat imaginea.

Apoi m-am gândit că, uneori, o întâmplare viitoare are o energie atât de mare sau e atât de deosebită ‘structural’ de ceea ce percepem în mod obişnuit la un moment dat încât se rupe în fragmente pe care le trimite în trecut, pentru a putea fi asimilată pe bucăţi şi în timp.Ea devine un întreg odată cu ultima-i parte.

Iar alteori, o întâmplare din trecut care nu şi-a produs toate efectele caută să-şi dea sensul corect ori să se completeze trimiţând în viitor viziuni lămuritoare.Cred că şi din aceste motive unele gânduri par lipsite de noimă până-n ziua-n care se înscriu în firul unei poveşti sau o întregesc.

Gândul meu matinal nu s-a potrivit cu nimic din ceea ce ştiam.

Oare cum va arăta povestea?