Despre fericire

Fericirea e o chestiune subiectivă, fiecare o defineşte în raport cu nevoile, aspiraţiile, stadiul personal de evoluţie.

În cursul vieţii, reperele de care se leagă fericirea personală se modifică, se redimensionează, apar elemente noi care mobilizează energii, dispar motivaţii şi scopuri care altădată păreau esenţiale.

Piramida lui Maslov e o bază bună de discuţie pt. că nu se poate sustrage nimeni ‘treptelor ‘ei.

Unii rămân toată viaţa captivi trebuinţelor elementare şi, pe cale de consecinţă, circumstanţiază fericirea satisfacerii acestui tip de nevoi, alţii reuşesc să parcurgă ‘ierarhia trebuinţelor’ în sensul realizării unui puzzle al vieţii personale în care fericirea primeşte o aură de spiritualitate.

Prezumând că nimeni nu-şi blochează accesul către fericirea personală dorindu-şi ‘totul’ - aşa cum şi-l defineşte şi nu-l poate avea, există o şansă pt. fiecare să cunoască fericirea, indiferent de forma sau formele pe care aceasta le îmbracă.

Fericirea nu poate exista în afara armoniei cu sine şi cu lumea înconjurătoare - atât cât poate sau alege, după caz, fiecare să ‘decupeze’ din ea.