22 April 2009
21 April 2009
19 April 2009
18 April 2009
What was your last very first?
Generally speaking, everybody does something new every moment, beginning with breathing, looking/watching/seeing, smelling or touching, because the world around changes and slides permanently through time.
From one perspective, giving a straight reply supposes the ability to distinguish between necessity, pleasure and pain, regarding the very first stuff.
Necessity can trigger our creativity in finding new solutions for new problems, especially if time is ticking, it can also make us do something we never did before no matter our reasons. When necessity is stronger than the restraint, it's easy to act.
On the other hand, a very first can come into life like some sort of dream, so it’s hard to realise the impact of these initiations on our reality.It's also born out of one’s creative side and it could be mind-blowing.
In harmful conditions, we don't necessarily fall into the 'black abiss'.Sometimes tears help the orchid inside us bloom and help us fall into the opposite.We subconciously help ourself the way we always do, and we create.
It’s intense doing something for the very first time.
But it’s much more intense to do a thing the way it is for the very last time.
I see here, in the same 'place', necessity, pleasure and pain.
From one perspective, giving a straight reply supposes the ability to distinguish between necessity, pleasure and pain, regarding the very first stuff.
Necessity can trigger our creativity in finding new solutions for new problems, especially if time is ticking, it can also make us do something we never did before no matter our reasons. When necessity is stronger than the restraint, it's easy to act.
On the other hand, a very first can come into life like some sort of dream, so it’s hard to realise the impact of these initiations on our reality.It's also born out of one’s creative side and it could be mind-blowing.
In harmful conditions, we don't necessarily fall into the 'black abiss'.Sometimes tears help the orchid inside us bloom and help us fall into the opposite.We subconciously help ourself the way we always do, and we create.
It’s intense doing something for the very first time.
But it’s much more intense to do a thing the way it is for the very last time.
I see here, in the same 'place', necessity, pleasure and pain.
10 April 2009
Despre fericire
Fericirea e o chestiune subiectivă, fiecare o defineşte în raport cu nevoile, aspiraţiile, stadiul personal de evoluţie.
În cursul vieţii, reperele de care se leagă fericirea personală se modifică, se redimensionează, apar elemente noi care mobilizează energii, dispar motivaţii şi scopuri care altădată păreau esenţiale.
Piramida lui Maslov e o bază bună de discuţie pt. că nu se poate sustrage nimeni ‘treptelor ‘ei.
Unii rămân toată viaţa captivi trebuinţelor elementare şi, pe cale de consecinţă, circumstanţiază fericirea satisfacerii acestui tip de nevoi, alţii reuşesc să parcurgă ‘ierarhia trebuinţelor’ în sensul realizării unui puzzle al vieţii personale în care fericirea primeşte o aură de spiritualitate.
Prezumând că nimeni nu-şi blochează accesul către fericirea personală dorindu-şi ‘totul’ - aşa cum şi-l defineşte şi nu-l poate avea, există o şansă pt. fiecare să cunoască fericirea, indiferent de forma sau formele pe care aceasta le îmbracă.
Fericirea nu poate exista în afara armoniei cu sine şi cu lumea înconjurătoare - atât cât poate sau alege, după caz, fiecare să ‘decupeze’ din ea.
În cursul vieţii, reperele de care se leagă fericirea personală se modifică, se redimensionează, apar elemente noi care mobilizează energii, dispar motivaţii şi scopuri care altădată păreau esenţiale.
Piramida lui Maslov e o bază bună de discuţie pt. că nu se poate sustrage nimeni ‘treptelor ‘ei.
Unii rămân toată viaţa captivi trebuinţelor elementare şi, pe cale de consecinţă, circumstanţiază fericirea satisfacerii acestui tip de nevoi, alţii reuşesc să parcurgă ‘ierarhia trebuinţelor’ în sensul realizării unui puzzle al vieţii personale în care fericirea primeşte o aură de spiritualitate.
Prezumând că nimeni nu-şi blochează accesul către fericirea personală dorindu-şi ‘totul’ - aşa cum şi-l defineşte şi nu-l poate avea, există o şansă pt. fiecare să cunoască fericirea, indiferent de forma sau formele pe care aceasta le îmbracă.
Fericirea nu poate exista în afara armoniei cu sine şi cu lumea înconjurătoare - atât cât poate sau alege, după caz, fiecare să ‘decupeze’ din ea.
06 April 2009
05 April 2009
02 April 2009
Pauză de cafea
Subscribe to:
Posts (Atom)
Strada ca o iluzie/The street as an illusion
pe Liternet.ro I make movies in my head about what some people who pass me on the street are thinking. I don't know them and yet I wa...
-
pe Liternet.ro I make movies in my head about what some people who pass me on the street are thinking. I don't know them and yet I wa...