Când două corpuri cu temperaturi diferite vin în contact, ajung după un timp la aceeaşi temperatură, adică la echilibru termic.
Dar asta se întâmplă numai dacă sunt comparabile ca mărime/ca masă.
Dacă unul din corpuri are masa mult mai mare decât a celuilalt, contactul cu un corp mai rece sau mai cald nu-i va modifica temperatura.Un astfel de corp se numeşte termostat.
De pildă, apa unui lac se poate comporta ca un termostat:nu se încălzeşte dacă se varsă în ea apa clocotită dintr-un ibric şi nici nu se răceşte dacă se aruncă în ea câteva cuburi de gheaţă.
Prin analogie, pot spune că infinit e termostatul numerelor.Nu creşte şi nu scade indiferent cât îi adaugi ori cât scazi din el.
Oare există un termostat al sentimentelor?
28 December 2009
24 December 2009
23 November 2009
26 October 2009
25 October 2009
12 September 2009
10 September 2009
09 September 2009
23 August 2009
22 August 2009
21 August 2009
De taină
Se ştie că noaptea e un sfetnic bun, dar nu e singurul.
Uneori şi somnul de după amiază poate da poveţe bune, cu condiţia să nu fie vorba de probleme care cer neaparat reflecţii nocturne.
Procedeul e simplu:închizi ochii, te gândeşti la problema ta, o formulezi în cuvinte, o transformi în imagini - asta ca s-o poată înţelege visul pe care urmează să-l ai, şi adormi.
Când te trezeşti, ai grijă să nu deschizi ochii imediat, că uiţi tot.Întâi cercetează rămăşiţele visului.Vei găsi acolo exact ceea ce te interesa.
Dacă nu găseşti nimic în legătură cu sfatul pe care l-ai cerut somnului, înseamnă că ori l-ai cerut prea devreme, ori te-ai gândit prea târziu la chestiunea respectivă, ori n-ai visat visul tău care să-ţi poată interpreta problema, ci - într-un mod greu de explicat dar posibil, în somnul tău s-a insinuat visul altcuiva, un vis care nu avea cum să recunoască imaginea întrebărilor tale.
20 August 2009
17 August 2009
15 August 2009
18 July 2009
Semn de carte
În şcoala primară, la lucru manual, am făcut de mai multe ori semne de carte.
Unele erau sub formă de fir împletit sau croşetat, cu mai multe culori.
Altele erau decupate din carton lucios, colorat, şi aveau formă de săgeată.Le coseam conturul şi le făceam un ciucure mic în vârf.
Sau din carton alb şi desenam pe ambele părţi diverse modele, lipeam imagini mici ori presăram sclipici pe care-l luam de pe globuleţe.
Alteori coseam pe etamină un model artizanal, iar pe margini făceam un fel de franjuri mici.
Necesita răbdare şi migală, dar era interesant, creativ.
Apoi le puneam în cărţi şi le mutam câte puţin în fiecare zi. :)
14 July 2009
Între paranteze
12 July 2009
04 July 2009
Un reper
'Before you speak, ask yourself if what you're going to say is true, is kind, is necessary, is helpful.
If the answer is no, maybe what you are about to say should be left unsaid.'
H.L.Mencken
03 July 2009
Life is an open road..
Sweet 14.Say cheese, say chappi! :)
Sweet 16.Cu toate crizele adolescenţei :P
Sweet 18. Vremea lui ‘I believe I can fly’ :D
Open Road <3
Sweet 16.Cu toate crizele adolescenţei :P
Sweet 18. Vremea lui ‘I believe I can fly’ :D
Open Road <3
02 July 2009
Baby-sitting
...
- Vrei să fim globuleţe?
- Aş vrea, dar va trebui să desenezi mai multe modele ca să-mi pot alege.Fac şi eu asta pentru tine.
- Eu fac multe.Să le fac rotunde pe toate?
- Le desenezi cu ce forme doreşti şi le colorezi cum îţi place.
- Da' nu te mai uita la foaia mea!
- :)) Bine, cât desenăm, stăm spate-n spate.
- Da’ eu pot să mă uit la foaia ta ?
- Poţi, dar numai pe furiş.
....
- Eu sunt gata, spune tu prima care globuleţ eşti.
- Păi, ia să văd ...toate-mi plac, da’ parcă ăsta cu mult albastru seamănă cu mine.
- :)) Nu seamănă!Bluza ta e portocalie, eşti un globuleţ portocaliu.
- Cum de nu m-am gândit ?Mmm...e bine-aşa, îmi place să fiu un globuleţ portocaliu.Acum alege tu.
- Eu vreau să fiu două globuleţe.Pot?
- Poţi, dar numai dacă se potrivesc.Uite-te la forme şi culori şi gândeşte-te.
....
- Gata, eu vreau să fiu globuleţul cu mingea şi cu soarele.
- Păi spune-mi.
- Ce ?
- Cum se potrivesc.
- Sunt rotunde şi...
- Aşa..
- Verde cu galben cu portocaliu se potriveşte.
- Aş vrea, dar va trebui să desenezi mai multe modele ca să-mi pot alege.Fac şi eu asta pentru tine.
- Eu fac multe.Să le fac rotunde pe toate?
- Le desenezi cu ce forme doreşti şi le colorezi cum îţi place.
- Da' nu te mai uita la foaia mea!
- :)) Bine, cât desenăm, stăm spate-n spate.
- Da’ eu pot să mă uit la foaia ta ?
- Poţi, dar numai pe furiş.
....
- Eu sunt gata, spune tu prima care globuleţ eşti.
- Păi, ia să văd ...toate-mi plac, da’ parcă ăsta cu mult albastru seamănă cu mine.
- :)) Nu seamănă!Bluza ta e portocalie, eşti un globuleţ portocaliu.
- Cum de nu m-am gândit ?Mmm...e bine-aşa, îmi place să fiu un globuleţ portocaliu.Acum alege tu.
- Eu vreau să fiu două globuleţe.Pot?
- Poţi, dar numai dacă se potrivesc.Uite-te la forme şi culori şi gândeşte-te.
....
- Gata, eu vreau să fiu globuleţul cu mingea şi cu soarele.
- Păi spune-mi.
- Ce ?
- Cum se potrivesc.
- Sunt rotunde şi...
- Aşa..
- Verde cu galben cu portocaliu se potriveşte.
:)
20 June 2009
Mozaic
Câte poveşti spune un caleidoscop?
Câte doreşti şi e atât de simplu!Îl îndrepţi către lumină şi-l roteşti în ce ritm vrei, de regulă umpic mai lent ca să poţi fixa imaginea atunci când ţi se pare frumoasă.
Simetria umple spaţiul, oglinzile reflectă lumina ce străbate mărgelele ori micile fragmente de sticlă, dar şi lumina pe care o împrăştie imaginile din oglinzi ale acestora, totul se multiplică, formele explodează, culorile se amestecă, iar virtualul se suprapune peste real în cercul rotitor.
Fabulistul rus A. Izmailov a scris în 1818:'Ceea ce vezi în caleidoscop nu se poate descrie nici în proză, nici în versuri.Figurile se schimbă la fiecare mişcare a mâinii şi nici una nu seamănă cu alta.Ce desene fermecătoare !Ah, dacă ar putea fi brodate pe canava !' şi a adăugat 'Iată ocupaţia cea mai plăcută care te lecuieşte de trândăvie'.Aşa să fie oare? :D
Unele lucruri sunt pur şi simplu magice.
PS.Primele caleidoscoape au fost extrem de scumpe, deoarece în loc de sticlă colorată aveau pietre preţioase.
Câte doreşti şi e atât de simplu!Îl îndrepţi către lumină şi-l roteşti în ce ritm vrei, de regulă umpic mai lent ca să poţi fixa imaginea atunci când ţi se pare frumoasă.
Simetria umple spaţiul, oglinzile reflectă lumina ce străbate mărgelele ori micile fragmente de sticlă, dar şi lumina pe care o împrăştie imaginile din oglinzi ale acestora, totul se multiplică, formele explodează, culorile se amestecă, iar virtualul se suprapune peste real în cercul rotitor.
Fabulistul rus A. Izmailov a scris în 1818:'Ceea ce vezi în caleidoscop nu se poate descrie nici în proză, nici în versuri.Figurile se schimbă la fiecare mişcare a mâinii şi nici una nu seamănă cu alta.Ce desene fermecătoare !Ah, dacă ar putea fi brodate pe canava !' şi a adăugat 'Iată ocupaţia cea mai plăcută care te lecuieşte de trândăvie'.Aşa să fie oare? :D
Unele lucruri sunt pur şi simplu magice.
PS.Primele caleidoscoape au fost extrem de scumpe, deoarece în loc de sticlă colorată aveau pietre preţioase.
03 June 2009
01 June 2009
22 May 2009
21 May 2009
19 May 2009
18 May 2009
Subscribe to:
Posts (Atom)
Strada ca o iluzie/The street as an illusion
pe Liternet.ro I make movies in my head about what some people who pass me on the street are thinking. I don't know them and yet I wa...
-
pe Liternet.ro I make movies in my head about what some people who pass me on the street are thinking. I don't know them and yet I wa...