Dialog

Te-ai gândit vreodată că cel care întreabă şi cel care răspunde sunt la fel de vulnerabili?

Despre copilărie

Pentru mine copilăria e legată de locuri.

Terenul de joacă unde mi-am zdrelit genunchii alergând după minge, treptele pe care am alunecat din cauza unui şiret desfăcut, cămara în care erau borcanele cu gem şi cu dulceaţă şi în care mirosea a beţe de vanilie, gârla şi dealul cu căpiţe în vacanţa de vară, printre bulgări iarna, sub brad de Crăciun, în dulap haine noi de Paşti, pe masă cozonaci şi eu pe vârfuri mirosind umplutura cu nuci şi stafide, la oglindă în pantofii cu toc ai mamei, pe acoperiş-vrăbii, în beci-fantome, în pod-secrete, locuri cu ‘nu e voie’, ‘nu se poate’, ‘ai răbdare’, ‘fii atentă’, locurile în care stătea cartea cu poveşti, jucăria preferată, puşculiţa cu mărunţiş, colecţia de timbre, culorile, locurile cu pisici, căţei, ouă în cuibar şi turtă dulce în toate buzunarele...sunt locuri unde soarele a strălucit la un zâmbet, iar vântul şi ploaia le-au stârnit doar visele, cu dorul lor de ducă.

..şi dacă eşti într-un loc oarecare şi cineva aflat în spatele tău îţi spune:’Hai, dă-ţi drumul că te prind!', iar tu eziţi, te încordezi, te răsuceşti ca să vezi dacă celălalt e destul de puternic, dacă vorbeşte serios ori doar te păcăleşte, dacă mâinile sunt în cea mai potrivită poziţie pentru a te sprijini ori te gândeşti la ce ţi s-ar putea întâmpla în caz că celălalt nu te prinde sau pur şi simplu te pregăteşti să te sprijini în propriile tale mâini, ei bine... cred că acolo se termină copilăria.