E

Roz

Cu un pas sau doi înainte de apus..


Cu un pas sau doi după răsărit..

Despre linii în fotografie

Drepte, curbe, frânte, spiralate, deschise, închise, groase, subţiri, continue, punctate, paralele, convergente sau nu, intersectate sau nu, ele sau doar prelungirile lor, de contur sau interioare, ascendente, descendente, nonculori sau colorate, reci ori calde, complet încadrate sau ieşind din spaţiul compoziţiei, trasate simplu, complicat sau chiar fabulos, aeriene, subterane, terestre, evidente sau sugerate, de forţă sau slabe, inducând simetria sau dimpotrivă, alunecând din plan în plan sau doar rupând spaţiul pentru a-l (re)ordona, (re)dimensiona ori distruge, reliefând sau atenuând, apropiind sau îndepărtând, clare sau estompate... şi în multe alte variante, liniile compun un alfabet magic pentru imaginaţie.

Kandinsky a spus:’Liniile se nasc din mişcarea punctului, din distrugerea stării lui de repaus, lungimea unei linii devenind o noţiune de timp, de durată.’

Liniile pot rezulta şi din alte elemente decât punctele 'matematice', cum ar fi succesiunile de obiecte sau conturul virtual al unui ansamblu de elemente.

Într-un anumit context compoziţional, cel ce priveşte o imagine poate ‘simţi’ timpul atunci când parcurge o linie sau un astfel de ansamblu.Poate fi trecutul, prezentul ori viitorul, pot fi toate la un loc, poate fi senzaţia trecerii timpului ori un moment suspendat în memorie sau doar o clipă care e încă într-un vis, poate fi timpul unui singur om sau timpul lumii, un timp alert sau unul leneş, care rămâne mereu în urmă, sau un timp care a uitat să curgă ori doar s-a oprit o clipă pentru a-şi trage sufletul..

Imaginea surprinsă de fotograf nu se poate desfăşura efectiv în timp ca în cazul altor forme de expresie artistică şi, din acest motiv, timpul trebuie să-şi facă loc în punctele şi spaţiile dintre puncte, conducând privirea către idee.Orice linie din imagine devine, în egală măsură, spaţiu şi timp.Chiar şi o imagine statică, golită de conţinut ori complet apatică la trecerea timpului trebuie să poată spune asta pe înţelesul celui ce-o priveşte.

Dincolo de asocierile ce se fac, justificat, între aspectul liniilor şi emoţiile către care acestea pot trimite ori senzaţiile pe care le pot contura, orice linie e un vector relativ, pentru că e decisiv modul în care se îmbină cu toate celelalte elemente din compoziţie.

Linia e doar o direcţie în timp.
Arta fotografului îi dă un sens în toate.